Despre iubire

Cu ani in urma, cineva, o prietena, mi-a propus o shimbare. De oras, de tara...nu am putut. Iubeam, iubesc inca, si nu puteam respira alt aer. Nu stiu daca a fost rau sau bine...iubesc si azi, la fel. Imi iubesc parintii, sora, familia ei, bunica. Imi iubesc bunicul, si stiu ca de acolo de unde e si el ma iubeste. Imi iubesc prietenii, mai noi sau mai vechi. Iubesc oamenii care au trecut prin viata mea si de la care am avut de invatat, dar si pe cei ce doar au fost in trecere. Iubesc soarele si luna, iubesc fircare fir de nisip ce mi-a mangaiat pielea. Iubesc delfinii si strigatul pescarusilor. Iubesc mirosul algelor vara, dar si al zapezii iarna.Iubesc pamantul pe care calc, chiar si cand e ascuns sub asfalt. Iubesc povestile despre zoborul spre Marte la fel cum iubesc inelul lui Jupiter. Iubesc incapatanarea lui Saturn si lentoarea lui Uranus. Iubesc Universul acesta, la fel cum Universul ma iubeste pe mine. Sunt fiecare atom din Univers si fiecare atom e in mine. Si mai presus de toate ma iubesc pe mine. Sunt Eu, esti Tu, sunteti Voi si toti suntem UNU.
Epidemie sa fie. Epidemie de iubire.

Vis astral

Pământul aleargă.
Și eu alerg dupa el.
Țin luna în mână,
Iar stelele-mi zâmbesc...
Incandescent.
O ciocârlie mă învață să zbor.
Cu soarele, flirtez
după un nor.
El, galben de dor.
Eu, albastru...amăgitor.
Doi stropi de ploaie mă trezesc.
M-a ascund în curcubeu,
Mă topesc.

Eu....

Marea sunt eu.
Nisipul incins la amiaza, tot eu.
Sunt miile de scoici aduse de val
si soarele de dimineata, eu sunt.
Sunt toate la un loc.
Conglomerat de fericire si iubire.

Numarul de septembrie

Ca de obicei m-am tot gandit si razgandit ce ,sau despre ce sa scriu numarul acesta . Ploua, e frig si mi-as fi dorit sa fiu la mare . Si totusi nu vremea ploioasa ma duce cu gandul la septembrie , nici febra pregatirilor pentru venirea noilor colectii toamna-iarna ci filmul. Ei bine am vazut ,in sfarsit , documentarul despre cel mai mare numar ,la propiu,
Vogue America : numarul de septembrie 2007.
Documentarul aparut in 2009 ne dezvaluie o alta fata a Annei Wintour, “humanizing the Devil “ cum titra Time la vreme respectiva , facand referire la mult mai celebrul film “Diavolul se imbraca de la Prada “.
Pana la acest documentar am auzit toate povestile despre obiceiurile celebrei Anna Wintour , acum am reusit sa-i vad ochii , capacitatea de a coordona o echipa de profesionisti ,de acelasi nivel cu ea , Grace Coddington fiind cea care m-a impresionat foarte tare , dar si o parte, poate vulnerabila , fiica .
Numarul de septembrie al oricarei reviste de moda este foarte important , pentru ca el prezinta tendintele noului sezon . Numarul de spetembrie Vogue este si mai important pentru ca are puterea de influenta nu doar alegerile noastre in materie de vestimentatie si accesorii dar si profitul marilor branduri. Daca moda e religie atunci Vogue - numarul de septembrie e biblia


Anna Wintour este redactor sef Vogue America de peste 20 ani , in toti acesti ani profesionalismul si poate si felul ei distant de a fi au facut din ea unul din cei mai importanti oameni din moda la nivel mondial . Este invitata in showroom-urile marilor designeri inainte de saptamana modei la Paris , pentru “ a aproba “ colectiile , verifica
fiecare articol sau fotografie ce intra in revista pana la cel mai mic detaliu , are o viziune de ansamblu greu de egalat si o hotarare greu de combatut . Hotararea fiind dupa parerea colegei si prietenei ei, Grace , cuvantul ce o poate descrie cel mai bine pe Anna.

De fapt hotararea este o calitate necesara pentru a face fata intr-o redactie ca Vogue America si , sper eu in orice redactie de publicatie fie ea de moda sau nu.
Intalnirile de lucru din redactie sunt impresionante , la fel seditele foto , plecand de la organizarea lor si pana la fotografia finala , totul este verificat si analizat pana la ultimul detaliu . E adevarat ca si bugetele sunt pe masura , iar profitul numarului la care face referire documentarul te lasa fara suflare .
Nimic senzational nu iese fara conflict , iar documentarul nu ascunde deloc micile situatii conflictuale dintre redactorul sef si directorul de creatie , Grace Coddington .
Grace intra in echipa Vogue America ca Fashion Editor in 1988 in aceasi timp cu numirea Annei in functia de redactor sef , amandoua venind de la Londra . Si daca Anna este idolul oricui are putina legatura cu moda , ei bine eu mi-am gasit unul in Grace .

Fost model de top la Anglesey , Grace lucreaza mai intai ca model pentru Vogue British , este promovata Fashion Editor tot la editia britanica ,se muta apoi la editia americana unde din 1995 detine postul de Director Artistic.
A lucrat cu aproape toti fotografii celebri Patrick Demachelier , Annie Leibovitz , Helmut Newton , Mario Testino . Pe Testino il puteti vedea si in documetar lucrand impreuna cu Grace la una din cele mai frumoase editoriale de moda pe care le-am vazut .


Avand o experienta de aproape 30 ani in moda Grace Cuddington este poate cel mai inteligent director artistic si cu siguranta cel mai creativ . Felul in care decide sa-l folosesca pe cameramanul lui Cutler in in realizarea pictorialui , dar si toate detalile tehnice legate de lumina , texturi , etc pe care le stapaneste m-au cucerit .Anna Wintor insasi ii recunoase profesionalismul si ochiul format pentru moda .
Oricum relatia dintre cele doua este una simbiotica , in final Anna aprobat aproape toate ideiile lui Grace pentru a intra in celebrul numar de septembrie .

"fashion is not about looking back, it's about looking forward" Anna Wintour


publicat in foxmagazine.ro nr 9

Ganduri acide despre baza

Zilele trecute cand am acceptat ,fara sa stau pe ganduri, provocarea de a scrie cateva randuri in sectiunea fashion , nu visam cat de greu poate fi.
Ce ar mai fi de spus despre fashion ? Nu ne pricem toti la asta , nu s-a spus totul ? Curg rauri de cerneala sau bytes zilnic .
Sigur nu alegerea subiectuluia fost dificila , aveam de ales intre mode si modiste cu ocazia vacantei de intai mai sau ceva mai serios , managementul in fashion .Cum de intai mai vorbeste toata lumea , iar lucrurile sunt cat de cat clare , se poarta cortul sau high hills in functie de zona revendicata pe litoral , nu-mi ramane decat partea serioasa. Aici m-am impotmolit un pic , sa vorbesc de managment prost sau inexistent , de orgolii prea mari , despre greseli de marketing sau proaste pozitionari ? Are sens , intereseaza pe cineva ? Nu stiu , dar am descoperit ca intr-o lume in care luxul este confundat cu fake-ul sau comparat cu mass-marketul , cel mai bine e sa-ti gasesti o nisa si a te bucuri de ea.
Suntem la inceput , chiar si dupa douazeci de ani suntem la inceput . Nu toti , dar per ansamblu asa da .
Primele reactii de oragnizare a breslei au fost pe la 1868, cand au inceput sa se faca distinctii clare intre couture si productia de confectii , odata cu infintarea Camerei Sindicale a Confectiei si a Couturii .Sunt circa 150 ani de experiente , de munca , de reguli . Nu-i putem arde intr-o singura etapa , avem insa avantajul de a urma un drum batatorit de alti . 1910 aduce scindare camerei si distinctia clara intre haute couture si productie . Scopul ambelor este clar vanzarea/profitul , metodele sunt diferite . Daca pentru couturieri accentul se pune pe lux si pe mestesug pentru ceilalati important este dinamismul . Primii realizeaza haine in serie mica /unicate dupa masura clientilor ,ceilalati isi asuma riscul de a crea stocuri , de a realiza in avans haine pe masurile cele mai cautate , pentru o vanzare rapida . Si asta a fost doar inceputul pret a porte-ului,iar azi putem fi siguri ca fara cerere si oferta , fara decizii luate la rece am fi mers si azi la croitor sa ne facem hainele . Fashion-ul nu mai e demult un moft , e un bussines si ca orice bussines trebuie construit etapa cu etapa .Chiar si noul iz adus de Tom Ford, de lux exclusivist ,este tot o afacere foarte bine construita cu o cumunicare de exceptie . Pentru ca sunt perfectionista si imi place lucrul bine facut , cred ca nu mai e loc de hobby in fashion.
Stiu ca nu v-am oferit o lectie de management , am tras doar un semnal de alarma inspirata de un titani al modei :
" without foundation there can be no fashion " Christian Dior.

(articol publicat in foxmagazine.ro)

Sena

Make over

Prima zi in NY , ne intalnim in lobby . e un spatiu interesant aflat la etajul 7 al hotelului, amenajat modern ,cu decoratiuni over size si un longe bar primitor.
Limuzina ne asteapta , suntem destul de adormiti dar ne grabim spre 5th Avenue , unde avem intalnire cu echipa de hairstylisti de la Sasoon .
Sasoon e unul din cele mai cunoscute saloane de coafura din New York .Inventatori ai tunsorii bob, cei de la Sasoon au deschis si o academie unde pregatesc hair stylisti .
Ajungem intr-un final la salon , suntem intampinati in stilul caracteristic american . Unul din lucrurile care m-au marcat pe intregul parcurs al acestei experiente este dezinvoltura cu care acesti oameni intra in contact cu persoane pe care atunci le vad prima data .Toata lumea e vesela. Prima persoana pe care o remarc e Yuka, o japoneza simpatica , harajuku style . Imi place si cred ca undeva mi-am dorit ca ea sa se ocupe de mine pentru ca asa s-a intamplat. Asta mi-a dat curaj sa accept o schimbare drastica , i-am dat mana libera si sunt foarte fericita de rezultat.
Ma bucur sa vad ca si noi mei prieteni sunt deschisi la schimbari. Cu mici excepti toti iesim de la Sasoon cu un look nou si cel mai important cu o atitudine noua .
Mai sunt cateva ore pana la pranz asa ca alergam pe 5th Avenue la o sedinta mica de cumparaturi . Diseara trebuie sa mergem intr-unul din cluburile newyorkeze si avem nevoie de tinute glamour .Am ocazia sa o cunosc mai bine pe Andra , una dintre castigatoarele acestei minunate excursii . E foarte draguta si ….nesigura. O ajut
sa-si aleaga o rochie sexy , care sa-o puna in valoare . Decidem ca cel mai potrivit ar fi sa asorteze o pereche de pantofi inalti , culoare nude . Arata senzational iar asta ii da curaj si isi ia si o pereche de ghete cu catarame si platforma , sunt superbe .
Achitam si plecam grabite spre locul de intalnire .Avem rezervare pentru paranz si nu putem intarzia .